luni, 31 iulie 2017

iau o substanță chimică să adorm mai ușor
mă trezesc  cu ajutorul unei cafele
mă folosesc de mașini să rezolv treburile zilnice.

port un mușuroi ca pe un tort. într-o zi o să crap
aș putea să-mi imaginez un arc rupt de cearsornic
dar nu. sînt mai ușor ca ceața.

vineri, 14 iulie 2017

camera

apartamentul aștepta ca o insectă o perioadă mai bună.
nimeni nu mai știa nimic despre mama. cărțile dormitau stivuite
în biblioteca de cireș lăcuit albumele pereții de un bleu pal
totul mirosea a viață. vitrinele mozaicul iradiau o clorofilă

oarecum născută din privirile lungi. o anumită căutătură poate face
cărămizile transparente. cărțile negre din colecția de artă într-o
anume lumină aduceau cu un om ridicat pe vîrful picioarelor.
în dormitor plutea o inimă ermetică ca un rubin care tocmai

se întîlnise cu mine.

joi, 6 iulie 2017

dinspre seară spre dimineață cristian,
adică creștin, trece un pod negru
cu un călăreț apocaliptic sub pleoape cu o încredere
uriașă. fericirea este a nemuritorilor. fericirea este

a celor care se joacă cu timpul.
Tu, care îmi cunoști inima ca pe un fruct de vară
ca pe o bombă cu ceas plutitoare, Te rog spune-mi:
mă voi întâlni cu seara aceea neînserată?