fiecare colţ jinduieştediscret cu gheareglorioase

şi acei ochi ne privescdin gheaţă.

în curând apartamentele vor dispărea

aşa va începe. cu încăperile.

vor porni fisurile prin care urcă

lumina însăşi ca un spor de holeră.

vă închipuiţi cum va fi la noapte? o
ramură va fi smulsă din stârvul

pădurii. şi vom sta prietene şi praful

va ieşi din pungile ochilor.

vom fi într-o mare apropiere şi talgerul

va vibra cum era uneori dimineaţa

un pas spre o fericire neînsemnată

precum mâinile dragul meu.

tu mă aştepţi mă auzi uneori atingem

o sabie în grotele noastre

dar în curând vor goni fisurile

prin sticla acvariului.

şi atunci bucuria sper să plutească

prin aerul negru prin turbanele memoriei

prin vergeturile apei mirosul

acesta greu să ne vindece.

aşa va începe. cu o fereastră ruptă.

de ce e discreditată plictiseala?